joi, 30 aprilie 2015

Sunt roşie...până-n vârful unghiilor

     Că nu mi-e teamă să pun culoare pe mine, asta se vede de la distanţă, dar de ce-mi place în mod particular roşul şi derivatele lui, voi povesti numaidecât.
     Totul începe cu roşul din obrajii oamenilor tineri, îmbrăţişaţi de viaţă, sănătate şi iubire. Roşul amurgului târziu îmi înflăcărează existenţa, mă face mai puternică, mă stimulează mental şi emoţional. Când mă gândesc la această culoare imi conturez în imaginaţie elemente de înflăcărare, încredere, entuziasm, sănătate, viaţă, ardoare şi tinereţe năvalnică, cu tot ce implică ea. 

     Da, sunt roşie până-n măduva oaselor, îmi place albul mâinilor în contrast puternic cu roşul unghiilor, verdele ochilor în contrast cu roşul părului, banalitatea outfit-ului contrastând cu declaraţia de eleganţă date de geanta sau de pantofii roşii, povestea fără cuvinte spusă de rochia roşie pe care o port. Preferat rămâne însă roşul buzelor asemenea frăguţelor aşezate pe un pat de îngheţată de vanilie într-o zi toridă de vară. 
Pentru mine, niciodată, dar absolut niciodată nu este prea mult, el este cea mai frumoasă declaraţie de iubire pe care o ofer vieţii şi aleg să o etalez zilnic ca pe o haină de sărbătoare.



“Când nu ştii ce să porţi, alege ceva roşu.”  zice Bill Blass


Eu aş reformula: Când nu ştii ce să porţi, alege o ie tradiţională şi un ruj roşu, vei permite magiei sa pătrundă în viaţa ta''.





Iți mulțumesc pentru timpul petrecut pe BLOGUL meu!

luni, 27 aprilie 2015

Cadouri inspirate, de la fete adunate

Domnilor, vă invit într-un tur al viselor în care toate femeile sunt mulţumite. 
Recomand să ne înarmăm cu răbdare, degajare şi cu convingerea că majoritatea femeilor nu-şi doresc un cadou de la voi care are legătură cu casa, menajul sau articole de uz gospodăresc. De la părinţi, unchi şi mătuşi cu sigurantă asta aşteaptă. De la voi însă...NU
Dacă totuşi insistaţi pe această idee de a cumpăra un articol neutru, care transmite mai puţin, vă recomand câteva articole ce ar putea fi apreciate:  o casetă de bijuterii, o carte, un halat pufos de baie şi în cel mai rău caz o ramă foto sau un portfard. Fie vorba între noi toate sunt utile...totuşi, vă rog să nu vă duceţi în zona tacâmuri, farfurii, espressor sau blender. 
Ce aşteaptă ea totuşi de la tine nu are legătură decât cu iubire, atenţie la nevoile ei şi multă, muuulltttă apreciere:'' 

Revenind la lista noastră declar în mod asumat că ne dorim:
  1. Ceasuri 
  2. Bijuterii veritabile, nici de argint, nici gablonţuri cum ne cumpărau colegii în liceu
  3. Pantofi, dacă nu ne plac îi returnam şi luăm ce ne place, nu ai cum să greşeşti
  4. Genţi de piele sau de firmă, nu de alta, dar de piele ecologică ne cumpără soacrele :)) 
  5. Cosmetice (în această gamă nu intră nicidecum produsele de la Avon sau de la Oriflame, dude!)
  6. Voucher la un salon de înfrumuseţare/spa pe o zi întreagă, nu acceptăm jumătăţi de măsură
  7. Bilete la concert, să fie Robbie Williams sau ceva mai lacrimogeno-senzual 
  8. City break
  9. Ochelari de soare, nu de 30 lei din benzinărie, pe ăia ni-i cumpărăm singure
  10. Parfum (fii inspirat şi află ce parfum îşi doreşte, nu orice parfum e bun)
  11. Eşarfe de mătase
  12. Un machiaj profesional urmat de o şedinţă foto
  13. Gageturi, aici trebuie să aveţi şi voi câteva idei
  14. Poze, tablouri, albume printate pe hârtie fotografică, postere când chiar arătăm bine, spre spectaculos (să nu cumva să pui poze în care avem ochii întredeschişi)
idei-originale.blogspot.com
Sper că deja vă simţiţi mult mai stăpâni pe situaţie. Dacă veţi considera că v-a inspirat ceva din ce am enumerat aici m-aş bucura tare mult să împărtăşiţi şi cu mine, poate mai ajutăm şi alţi neinspiraţi.

INSPIRAŢIE vă doresc!





Iți mulțumesc pentru timpul petrecut pe BLOGUL meu!

sâmbătă, 18 aprilie 2015

LIPIKAR...love it, love it, love it!

     Unii dintre noi au piele sensibilă, care, în contact cu apa noastră plină de clor, calcar şi Struţocămile, devine incredibil de sensibilă. Pielea arată ca şi cum ar fi în permanenţă iritată, apare şi o acnee sâcâitoare, pete şi muuuuullt disconfort. Că de, nu ne-am născut toţi cu piele de bebeluş, până şi ei fac dematită atopică şi acest produs este un real folos!
     Am încercat câteva produse dermato-cosmetice, tratamentul dat de dermatolog nu a făcut decât să-mi usuce pielea în exces şi după scurt timp, nici o lună, am luat-o de la capăt. În plus, cine o mai plăti vreo consultaţie la un medic care alege să nu-i transmită şi pacientului/muritorului de rând, pe cale orală, parerea lui avizată şi însuşită prin şcolile române...este cel mai prost din curtea şcolii! :)) Sunt câţiva care doar işi scot carneţelul de reţete şi încep să scrie! Jesus, am trecut de epoca aia!
     Am descoperit recent Gelul calmant şi protector Lipikar de la Roche Posay (750 ML), este de fapt un gel de duş ce poate fi folosit în mai multe scopuri (chiar şi pentru iritaţiile scalpului şi pentru igiena intimă), atât pentru adulţi cât şi pentru copii şi îmi place pentru că:

1. Reduce iritaţia încă de la prima folosire
2  Este un gel de duş cu pH fiziologic
3. Nu conţine săpun
4. Fără parabeni
5. Este minunat pentru pielea uscată, a dispărut senzaţia de piele care ''te ţine'' după duş
6. Miroase a cea mai parfumată primăvară şi a şamponul prietenelor mele de la Timişoara de pe vremea când eram copii (nu conţine parfum, doar unt de SHEA).

Dacă testaţi, să-mi ziceţi cum vi s-a părut!




Iți mulțumesc pentru timpul petrecut pe BLOGUL meu!

duminică, 5 aprilie 2015

Florile mele

     Incă de mică au existat câteva persoane în viaţa mea care mi-au marcat existenţa, toate cu nume de flori. 
     Flori, mătuşa mea, atunci când venea la noi în vizită nu mă mai duceam la grădiniţă cu săptămânile doar ca să stau lipită de ea în permanenţă. Mi-a făcut ''cel mai somalez'' brad de Crăciun pe care l-am avut vreodată ca şi copil :)) şi ne-a facut să ne simţim minunat alături de ea de sărbători, moment pe care mi-l voi aminti cu mare drag mereu. Îmi amintesc de toată iubirea pe care mi-a oferit-o când eram mică şi ţin nespus la ea. O femeie cochetă şi haioasă, cu un simţ al autoironiei care iţi dă crampe de la atâta râs. Sper să am farmecul ei când ''voi fi mare''.
     Flori, prietena mea încă din clasa I până în prezent, cu care făceam piese de teatru în casă, piese care aveau legătură strictă cu noile tendinţe în FASHION şi ''avuţie'', ne prefăceam că bem şampanie din suporturile de lumânare din cristal. Cu ea nu trebuie să vorbesc prea des, îmi ştie sufletul de departe, chiar din Italia.
     Mamaia mea, Florica, modelul meu de eleganţă, gospodină, mamă, bunică. O femeie cochetă, bună la suflet, fără pereche, cu o vorbă bună pentru toată lumea şi extraordinar de puternică. Nimic nu o putea doborâ şi alături de ea simţeam că pot muta munţii din loc, de altfel toţi simţeam asta. Acum, este aceeaşi, doar că s-au instalat consecinţele vârstei care îi mai estompează din trăsăturile de femeie-minune!

Cine n-are floricele ca ale mele este un om ceva mai sărac şi trist. Căutaţi-le şi când le veţi găsi, asiguraţi-vă că nu le daţi drumul!

La mulţi ani, fetelor!
Raluca



Iți mulțumesc pentru timpul petrecut pe BLOGUL meu!
I am digitally distinct! Visit onlineIDCalculator.com
>